Cand eram in liceu, visam la o cariera de jurnalism. Urma sa termin odata cu bacul si sa dau la jurnalism, sau ma rog, cam astea erau planurile prin clasa a zecea. Imi placea sa-mi vad munca apreciata si mai mult, imi placea sa-mi vad numele la semnatura, sub articole.
Astazi in schimb, departe de mine acest gand: pare-se, cand presa romaneasca nu e ocupata sa-si pupe stapanii sau sa scrie despre cum prietenul Boc se schimba pe la sala, are grija sa-l atace pe Base&comp. sau, dupa cum am vazut ieri, sa atace anumiti oameni care, vrand-nevrand, au aparut cumva pe sticla.
Unul dintre aceste exemple e unul dintre cele mai blamate ziare(din pacate si online) din Romania, anume Can Can. Si cand fac referire la ei, fac referire la articolul acesta. Nu e posibil sa-i numesti pe niste oameni “infioratori” si nici sa scrii despre ei ca “in asa hal nu se iese din casa”, asta in conditiile in care tu nici macar nu ai curaj sa te semnezi decat cu initialele(oare sunt macar reale?) si in conditiile in care moralitatea si etica sunt notiuni total necunoscute acestui ziar.
In fine, daca statisticile arata ca print-ul mai are 2 la viata si moare, CanCan(insotit de Antene si alte ziare/canale TV) arata in fiecare zi ca jurnalismul a murit de mult, fara nicio sansa sa invie ca Lazar. Pacat…